De ce fugi de tine?

O viata intreaga am fugit….O viata intreaga m-am ascuns….de mine…..Intotdeauna am apreciat oamenii care stiu sa fie in centrul atentiei, sa fie sufletul petrecerii, sa-si puna in valoare calitatile. Am vrut sa fiu ca ei.

Eu am fost invatata sa fiu altfel. Sa stau in banca mea. Sa apreciez frumosul. Sa am in jurul meu doar oameni care tin la mine, nu prieteni falsi. Sa nu dau din casa.

Toata viata am fost si voi fi o fire emotiva. Instinctul meu este de a ajuta cu ce pot, indiferent de situatie. De multe ori acest comportament a fost in dezavantajul meu: am oferit un deget, si mi s-a luat toata mana, cum se zice, neprimind nimic bun la schimb, ci chiar  cateodata, din contra….. Cel mai mult m-am consumat pe interior.

Sunt genul de persoana care simte durerea celuilalt, si o preia si ea. Sunt genul de persoana care simte bucuria celuilalt, si se bucura sincer impreuna cu el. Intotdeauna am vrut ca toata lumea din jurul meu sa fie fericita….nu simteam ca trebuie sa fiu pe primul plan niciodata. Cu toate acestea, de multe ori am vrut sa nu mai fiu atat de empatica, pentru ca imi fac rau. Am incercat sa-mi impun sa nu-mi mai pese. Am incercat sa fug de durere, de sentimentele mele. Am facut bine, am facut rau? Cel mai prost lucru pe care l-am putut face. Am vrut sa fug de ideea de a fi om. De ce oare as vrea sa fiu robot, sa nu simt bucurie sau chiar durere? Nu inseamna oare asta viata adevarata? Nu asa este oare definitia a verbului “a trai”?

Prieten drag, accepta-te asa cum esti. Nu fugi de tine, asa cum am facut eu. Accepta-ti bucuria, tristetea, furia si danseaza cu ele. Sunt emotiile tale. Imprieteneste-te cu ele. Bucura-te de ele. TRAIESTE!

Add A Comment